cum poti sti cui sa ii dai timp din viata ta si cui nu? May 20, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: feelings, news
add a comment
m-am hotarat ca e timpul sa ma decid ce vreau sa fac anu asta …dincolode vara…ca pana la vara e full…
so..inainte de a planifica viitoru, m-am gandit ca ar fi bine sa analizez cum au trecut ultimele saptamani…luni, sa vad cum am irosit/petrecut/enjoyed timpul meu…si…am ajuns la concluzia ca 50% din timp l-am pierdut folositor…am invatat lucruri noi, am cunoscut oameni faini…am discutat cu oameni faini…m-am relaxat citind ce imi place, am ascultat muzica preferata…dar ceilalti 50%?!?!
50% e extrem de mult?!?!…so…cum poti sti cui sa ii dai timp din viata ta si cui nu?…
de fapt din 50%…sa zicem ca jumatate a fost timp irosit cu folos ca ceilalti au avut cva de invatat de la mine…discutand, taifasuind…etc….but!! still…30%?!?!
exista vreo reteta?..nu stiu…nu cred…dar daca ma gandesc bine…exista un profil pentru cei care irosesc mai putin de 30%….sunt egoisti, individualisti, reci, artagosi, stresanti…si inca…altele…pai…eu nu vreau sa fiu asa!
imi place cum sunt…si cred ca e ok sa irosesc 30% din timpul meu si in continuare…pana la urma e doar un pret pentru sa nu ma schimba in rau…pentru a imi pastra altruismul, caldura sufleteasca, si mai ales..zambetul
hai drum bun;)
if u got nothing, u got nothing to loose May 16, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: badmood, feelings
add a comment
They say that “if you’ve got nothing, you’ve got nothing to loose!”
Atatea drumuri posibile …si doar o viata…si de ce imbaranesti de-aia arunci mai multe ancore in stanga si in dreapta…
Ancorele sunt bune..sunt rele…depinde…le arunci pentru siguranta…si astfel stii (nu neaparat cu siguranta)…ca nu o sa mori singur…o sa ai pe cineva alaturi…stii…ca ai un loc al tau …un colt de covor…un scaun ce se leagana…ancore…pot fi mutle…pe hartie cu semnaturi si stampile…in suflet…in vis…naluciri…legaturi de sange…
Si apoi apar drumurile…intortocheate sau drepte, pietruite sau asfaltate… pentru offroad…pentru biciclete….dar nu poti merge pe orice drum cu toate ancorele dupa tine…unele te tin, te strang, le-ai putea smulge doar lasand o bucata din tine acolo…altele te cheama la ele…si apoi te opresti brusc, naucit si tipi….STOP! …si te gandesti…oare de ce trag toti de tine? Toti isi dau cu parerea, dar niciunul nu are dreptul sa gandeasca pentru tine…in locul tau…doar TU DECIZI!
Ai o proprietate privata luata in rate..de care…esti “ancorat”…ai sufletul ancorat…departe…ai un …catel cu ochi umezi ce da din coada fericit cand te vede…si nu are voie in avion fara acte…ai o tara faina pe care o vezi mai mult la televizor…si un fund din ce in ce mai…voluminos… si buricul vrea sa iti atinga intr-o zi, varful nasului…te tin pe canapea si nu te lasa sa iti vezi tara…mai ai inca multe de vazut domnisoaro!…si totusi Lugoju e Lugoj…hotel Dacia…singurul hotel din tara unde exista paturi cu baldachin…si Vatra Dornei…ce rasarituri faine cu ceai cu rom…si Navodarii cu plaja nudistilor nonconformisti…si Vama veche…sa dormi pe plaja in cort…intr-un sat de corturi…si sa mananci hamzii…doar hamzii…si Cluju cu caminele lui cu bocanci pe pervaze…Sibiul cu turnul cetatii si scari de lemn in tunelul intunecos…Sighisoara si merele coapte glazurate cu zahar ars…Timisoara cu scena rosie de la teatrul inaaaaalt, inalt si medicinistii excentrici…Galatiul cu statuile din fier vechi si ruginit si pizzeriile cu taraf…si Brasoooov…Brasovul Marinei…Bran cu branza in coaja de brad..si patul imeeens al lui Tepes…vulcanii noroiosi si tabara in care cel mai mare pat avea 1,60…Iasiul…doar gara o stiu…si nu e mare lucru de ea…is sigura…ca am vazut-o de 4 ori :p…Bucuresti – sublim la Carturesti…si pe Victoriei la ora 6 seara..cand privind de sus vezi furnicarul masinilor provincialilor cu smac de capitalisti…de parca n-am fi toti oameni…Craiova cu vantul omniprezent si parcul cu pod de fier…Slatina cu inghetata albanezilor vechi de cand lumea…si Ranca sublima…Valcea si Bastilia…strasnic liceu…Pitesti…hm…din Pitesti cel mai fain e bazinul olimpic!
Apoi satele…ai bunici ce sunt extraordinar de fericiti cand le dai un telefon…si pare incredibil uneori cand le auzi fericirea in glas…si tu esti un nataru si suni asa de rar…si prieteni in mai multe colturi de lume…care iti dau cate un semn din cand in cand si incepi sa zambesti…si tu te gandesti la ei, la ele…si zambesti melancolic, amintindu-ti fragmente de timp petrecut impreuna….fragmente scurte…cand era sa pierzi un tren, cand ai invatat-o pe Martita sa injure in romaneste si i-a dat bunicu tuica tare, cand ai primit in tren spre Ungaria o felicitare de la Anton prin intermediul unei turcoaice, pe care nu-l mai vazusei de ani si care te-a invatat sa numeri in rusa si sa dansezi pe muzica de Kusturica, sau poloneza aceea dulce la care ai mancat o chestie cu un nume la fel de ciudat ca si gustul…si bulgarul de 2 metri ce a dormit pe 3 scaune intr-o cabana luata de ploile de la Mamaia…si ciocolata belgianului ce nu suferea cirba romaneasca…japoneza socata de caldura romanilor, si neamtul ce a plecat din Romania sa faca luna de miere calatorind in jurul lumii…americanul care manca pfoticios cele mai notorii sandvisuri din Pitesti…10 000 unul…de iti venea sa ….doar vazandu-le…dar destul cu trecutul…
…ai o lume intreaga pe care ai vrea sa o cunosti…oare cum e apa pe tarmurile din Chile?…sau Lahore, New Dehli, Stockholm, Napoli, Maroc, Saratov, Lille, Moscova, Singapore…toti se entuziasmeaza de un impuls al unui copil avid de cunoastere…dintr-un mail…o iluzie a tehnologiei…si Genova? …e ok…e acasa…
Si cum ar fi daca…intotdeauna am urat sa fac presupuneri…”daca”…ce cuvant urat…te face sa speri, sa visezi, sa iti faci ganduri negre, sa regreti, sa oftezi, sa iti pierzi zambetul…dar uneori nu te poti abtine…
Ce ar fi daca…nu as avea nimic..nimic de pierdut…daca nu as avea ancore…sau si mai fain…daca toate ancorele m-ar astepta nemiscate?…oare as putea sa imi indeplinesc toate visele?
…nu…PENTRU CA NU AM BAAAAAAAAAANI!!!!!!! Si de-asta nu mai am chef de nimic…
am crescut…nu ma mai pacaliti May 14, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: feelings, theories
add a comment
neatza…e 6 seara:)…
azi am fost la manastirea Curtea de Arges…acolo unde a zidit-o Manole pe Ana (doi nebuni…parerea mea…si legenda si mai si …)…e un semn rosu pe zid si o inscriptie …pe o suprafata de 50/50 cm patrati…unde cica e zidita Ana…
vroiau sa platim bilet de vizitare pt a vedea manastirea…am preferat sa ne inchinam la intrare si sa plecam…
am fost insa in cealalta cladire…unde sunt moastele Sfintei Filofteia…am lasat un acatist…I-am spus o soapta sfintei si i-am sarutat mana…trista povestea ei…copila fiind in loca sa duca mancare tatalui la camp..pe drum o dadea la animalele cu care se intalnea…asa ca tatal i-a taiat mana cu toporu si a murit saraca fetita…
atatea simboluri si povesti tesute in jurul ideii de credinta…
si am uitat sa va spun…am stat la coada ca sa pupam moastele sfintei si icoanele…era asa de multa lumea ca era mai apasator ca acasa…
eu ma duc rar in astfel de lacase…si vreau sa fie pustiu, liniste, sa imi pot auzi gandurile…si sa nu imi ceara nimeni bani ca ma rog…(nu au cerut pur si simplu…dar mi-au lasat un gust amar…)
apoi preotu mi-a zis ca trebuia sa fiu mai cuvincios imbracata…sa am rochie lunga si basma pe cap…desi aveam capul acoperit..si oricum Dumnezeu stie si cum arat goala…chestiile astea nu o sa le inteleg niciodata…
apoi la coada, erau langa mine doua familii…si tipele parca stateau la coada la piata…una povestea celeilalte ca a ramas gravida si nu stia si a trebuit sa faca avort in postul pastelui…si parca ii cerea celeilalte sa aprobe faptul ca “desi a facut cel mai mare pacat posibil” (avort inainte de inviere)…are tot dreptul sa intre in biserica…fiecare cu legea lui…nu-i bai…dar de ce trebuiau sa discute asta acolo? …unde eu cautam liniste?..si unde e “normal” sa fie liniste? …ca despre avorturi putem vorbi si la o cafea, si la gratar…
oameni simpli…si nu simpli in sensul in care sunt bunicii nostri…simpli…simpli cu capu…
la iesire mi-am cumparat matanii…si cand i-am zis fetei de acolo ca le vreau pe cele mai simple s-a uitat ciudat la mine…pana la urma am gasit unele negre de lemn cu miros de mir…dar erau printre putinele simple…majoritatea ziceai ca sunt bratari chinezesti…dar sfintite…era afis “toate obiectele sunt sfintite”…
in curtea manastirii am asitat la un spectacol si mai interesant…o familie de bogatani grasi in haine stramte, venisera cu o honda nou nouta, rosie, super faina (o mare nota discordanta intre posesor si posesie:)) sa o sfinteasca…si preotul citea din carte cu cadelnitand masina…sublim…
ca si concluzie…nu am simtit nimic…si stiu sigur ca nu e din cauza mea…
ma uitam la poze vechi…si am gasit una cu mine cand eram bebe…eram dulce…si sigur nu ma gandeam la cat de religioasa e religia, cat de credinciosi sau simpli sunt oamenii, cat de grotesti pot fi unele imagini…
nici Dumnezeu nici linistea nu sunt in biserici sau manastiri…sunt acolo unde simt eu…
acum am crescut…nu ma mai pacaliti…figuri de ceara cu barbi si rochii!
hai s-aveti drum bun!
sometimes i feel cheap May 12, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: feelings
add a comment
yelloooowww…
concluzia zilei de azi este ca nu e bine sa fii Eftin…
am semnat un contract de consultanta cu o firma…nu stiu de ce…eram incapatanata in ideea de a o convinge pe patroana fiindca se lasa greu convinsa…
am lasat pretu mai jos, am convins-o…i-am livrat cursul angajatilor sai…a platit…
ideea e ca am muncit de 5 ori mai mult decat m-a platit…si i-am dat o gramada de informatii pe care ar fi trebuit sa cer bani…
so i felt cheap…
e ca sentimentul acela…cand lasi pe cineva sa te cunoasca si ii povestesti despre tine si te entuziasmezi si apoi iti dai seama ca omu nu a meritat…si ca mai bine stateai cuminte in banca ta…
asa o sa fac eu de acum incolo…o sa stau cuminte in banca mea si nu o sa mai semnez contracte cu scorpii fomiste…is not worth it…she didn’t appreciate it!!!
am citit azi o chestie faina…cat valoreaza un tablou de picasso?
pai daca faci socoteala dupa costuri (vopsele, pensula, panza etc) – 50 de lire
daca socotesti si timpul pe care l-a pierdut pictorul, rama tabloului, ambalajul…100 de lire
daca vrei sa il cumperi, insa…este 10 000 000 de lire…pentru ca atat valoreaza pt cel ce il cumpara…pentru ca inglobeaza talentu, munca, experienta lui picasso…care valoreaza mai mult de 150 de lire…
grija mare la cum va vindeti…voi si serviciile voastre…sometimes it worths…sometimes it doesn’t…most of the times it doesn’t fiindca oamenii speciali sunt rarisimi…
hai drum bun…
indiferenta…imunitate… May 11, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: career, feelings
add a comment
ne-am creat asa o imunitate la durere…o numim “indiferenta”…suntem o societate de indiferenti…indiferenti egoisti…trist…foarte trist…si mai rau…cand ne trezim, brusc din starea asta si recunoastem …cel putin in sinea noastra ca suntem asa…nu facem nimic sa schimbam ceva…
oare cati dintre noi au renuntat la tigarile zilnice sau la cafelele zilnice…in cazul meu…la ciocolata zilnica…si au donat o conserva…
suntem niste idolenti…incotro?…pai…avem fiecare un plan de cariera…la dracu cu cariera…banii sunt nimic daca nu stii pe ce sa ii cheltui si nu ai cu cine sa ii cheltui…iti trebuie prieteni, pasiuni…copii…si multa bunatate…
acum e 13.30..la 14.00 ar trebui sa fiu la Dacia-Renault la un interviu..pentru un post pe care nu stiu de ce dar presimt ca m-ar fi ales cu usurinta…au nevoie de oameni ca mine…au nevoie de oameni…
nu o sa ma duc…m-am hotarat azi-noapte…nu o sa ma duc ca sa fiu sigura ca nu am cum sa fiu slaba si sa accept oferta lor…ca stiu ce inseamna un intervievator bun…te poate manipula si influenta rau de tot…
nu asta vreau eu de la viata…duca-se pe pustii…
vreau sa fac ceva pentru Romania…si de fapt…chiar simt ca fac ceva pentru ea…de ceva timp …si …nu masini…
hai drum bun…
cu curaj… May 7, 2006
Posted by armina in Uncategorized.Tags: thebeginning
add a comment
trenurile sunt cel mai fain loc de pe pamant…
un drum cu trenu si ma simt rupta de timp…timpul care intotdeauna ma preseaza, ma ameteste…
dar unde ma grabesc?..am aflat azi in tren…nu vreau sa ma mai grabesc nicaieri…vreau sa calatoresc si sa ma bucur de viata…sa uit de ceas…de kilometri…de oameni…
am vazut un film…the perfect man…m-a marcat o replica: “mami vreau sa ne mutam din orasul asta, m-am plictisit de oamenii astia..vreau altii noi..” asa ma simt eu..as vrea sa fug…dar maine o sa ma duc la serviciu…si o sa ma intalnesc cu colegele mele zambitoare…care sunt cat de cat multumite de viata…dar eu?…
pe mine mereu ma multumeste altceva…cu totul altceva…i wanna see Europe this summer…vreau sa fac prajituri…sa am gradinita mea, cofetaria mea…cafeneaua mea…sa ma plimb cu rucsacu in spate si sa nu ma gandesc ca la un moment dat trebuie sa ma inorc acasa…
de fiecare data cand plec de acasa …calatoresc spre ceva …e fain…si zambesc si ma simt super..si apoi cand trebuie sa ma intorc acasa…parca se rupe ceva…de ce anume fug?…sau poate ca nu fug…
e a doua oara cand fac un blog…pe celalalt mi l-au desfiintat fiindca nu am mai scris nimic de …aproape un an…si nu am mai scris fiindca simteam ca nu pot sa scriu…tare aiurea…eu care scriam eseuri pentru concursuri…si ieseau faine…mi-am pierdut abilitatea de a scrie…
no…acum m-am hotarat sa am curaj sa incerc din nou…si acum o sa scriu si nu ma mai las…sunt hotarata…
puteti sa ma criticati dar sa nu ma compatimiti, sa nu imi plangeti de mila, sa nu ma incurajati…it’s something i have to solve by my own…si va invit sa fiti martori…la ceea ce s-ar putea numi “molia se transforma in fluture”…e a 3 oara cand incerc asta in viata asta..de fiecare data am reusit dar prietenul meu pe vremea respectiva, mi-a dat in cap…intr-un fel sau altul…de data asta nu va mai fi asa:)
viata e faina daca vrei sa fie faina…
s-aveti un drum bun!
somn usor, vise placute!;)
theHappiestLearner,
Arch;)