am crescut…nu ma mai pacaliti May 14, 2006

neatza…e 6 seara:)…

azi am fost la manastirea Curtea de Arges…acolo unde a zidit-o Manole pe Ana (doi nebuni…parerea mea…si legenda si mai si …)…e un semn rosu pe zid si o inscriptie …pe o suprafata de 50/50 cm patrati…unde cica e zidita Ana…

vroiau sa platim bilet de vizitare pt a vedea manastirea…am preferat sa ne inchinam la intrare si sa plecam…

am fost insa in cealalta cladire…unde sunt moastele Sfintei Filofteia…am lasat un acatist…I-am spus o soapta sfintei si i-am sarutat mana…trista povestea ei…copila fiind in loca sa duca mancare tatalui la camp..pe drum o dadea la animalele cu care se intalnea…asa ca tatal i-a taiat mana cu toporu si a murit saraca fetita…

atatea simboluri si povesti tesute in jurul ideii de credinta…

si am uitat sa va spun…am stat la coada ca sa pupam moastele sfintei si icoanele…era asa de multa lumea ca era mai apasator ca acasa…

eu ma duc rar in astfel de lacase…si vreau sa fie pustiu, liniste, sa imi pot auzi gandurile…si sa nu imi ceara nimeni bani ca ma rog…(nu au cerut pur si simplu…dar mi-au lasat un gust amar…)

apoi preotu mi-a zis ca trebuia sa fiu mai cuvincios imbracata…sa am rochie lunga si basma pe cap…desi aveam capul acoperit..si oricum Dumnezeu stie si cum arat goala…chestiile astea nu o sa le inteleg niciodata…

apoi la coada, erau langa mine doua familii…si tipele parca stateau la coada la piata…una povestea celeilalte ca a ramas gravida si nu stia si a trebuit sa faca avort in postul pastelui…si parca ii cerea celeilalte sa aprobe faptul ca “desi a facut cel mai mare pacat posibil” (avort inainte de inviere)…are tot dreptul sa intre in biserica…fiecare cu legea lui…nu-i bai…dar de ce trebuiau sa discute asta acolo? …unde eu cautam liniste?..si unde e “normal” sa fie liniste? …ca despre avorturi putem vorbi si la o cafea, si la gratar…

oameni simpli…si nu simpli in sensul in care sunt bunicii nostri…simpli…simpli cu capu…

la iesire mi-am cumparat matanii…si cand i-am zis fetei de acolo ca le vreau pe cele mai simple s-a uitat ciudat la mine…pana la urma am gasit unele negre de lemn cu miros de mir…dar erau printre putinele simple…majoritatea ziceai ca sunt bratari chinezesti…dar sfintite…era afis “toate obiectele sunt sfintite”…

in curtea manastirii am asitat la un spectacol si mai interesant…o familie de bogatani grasi in haine stramte, venisera cu o honda nou nouta,  rosie, super faina (o mare nota discordanta intre posesor si posesie:)) sa o sfinteasca…si preotul citea din carte cu cadelnitand masina…sublim…

ca si concluzie…nu am simtit nimic…si stiu sigur ca nu e din cauza mea…

ma uitam la poze vechi…si am gasit una cu mine cand eram bebe…eram dulce…si sigur nu ma gandeam la cat de religioasa e religia, cat de credinciosi sau simpli sunt oamenii, cat de grotesti pot fi unele imagini…

nici Dumnezeu nici linistea nu sunt in biserici sau manastiri…sunt acolo unde simt eu…

acum am crescut…nu ma mai pacaliti…figuri de ceara cu barbi si rochii!

hai s-aveti drum bun!