if u got nothing, u got nothing to loose May 16, 2006

They say that “if you’ve got nothing, you’ve got nothing to loose!”

Atatea drumuri posibile …si doar o viata…si de ce imbaranesti de-aia arunci mai multe ancore in stanga si in dreapta…

Ancorele sunt bune..sunt rele…depinde…le arunci pentru siguranta…si astfel stii (nu neaparat cu siguranta)…ca nu o sa mori singur…o sa ai pe cineva alaturi…stii…ca ai un loc al tau …un colt de covor…un scaun ce se leagana…ancore…pot fi mutle…pe hartie cu semnaturi si stampile…in suflet…in vis…naluciri…legaturi de sange…

Si apoi apar drumurile…intortocheate sau drepte, pietruite sau asfaltate… pentru offroad…pentru biciclete….dar nu poti merge pe orice drum cu toate ancorele dupa tine…unele te tin, te strang, le-ai putea smulge doar lasand o bucata din tine acolo…altele te cheama la ele…si apoi te opresti brusc, naucit si tipi….STOP! …si te gandesti…oare de ce trag toti de tine? Toti isi dau cu parerea, dar niciunul nu are dreptul sa gandeasca pentru tine…in locul tau…doar TU DECIZI!

Ai o proprietate privata luata in rate..de care…esti “ancorat”…ai sufletul ancorat…departe…ai un …catel cu ochi umezi ce da din coada fericit cand te vede…si nu are voie in avion fara acte…ai o tara faina pe care o vezi mai mult la televizor…si un fund din ce in ce mai…voluminos… si buricul vrea sa iti atinga intr-o zi, varful nasului…te tin pe canapea si nu te lasa sa iti vezi tara…mai ai inca multe de vazut domnisoaro!…si totusi Lugoju e Lugoj…hotel Dacia…singurul hotel din tara unde exista paturi cu baldachin…si Vatra Dornei…ce rasarituri faine cu ceai cu rom…si Navodarii cu plaja nudistilor nonconformisti…si Vama veche…sa dormi pe plaja in cort…intr-un sat de corturi…si sa mananci hamzii…doar hamzii…si Cluju cu caminele lui cu bocanci pe pervaze…Sibiul cu turnul cetatii si scari de lemn in tunelul intunecos…Sighisoara si merele coapte glazurate cu zahar ars…Timisoara cu scena rosie de la teatrul inaaaaalt, inalt si medicinistii excentrici…Galatiul cu statuile din fier vechi si ruginit si pizzeriile cu taraf…si Brasoooov…Brasovul Marinei…Bran cu branza in coaja de brad..si patul imeeens al lui Tepes…vulcanii noroiosi si tabara in care cel mai mare pat avea 1,60…Iasiul…doar gara o stiu…si nu e mare lucru de ea…is sigura…ca am vazut-o de 4 ori :p…Bucuresti – sublim la Carturesti…si pe Victoriei la ora 6 seara..cand privind de sus vezi furnicarul masinilor provincialilor cu smac de capitalisti…de parca n-am fi toti oameni…Craiova cu vantul omniprezent si parcul cu pod de fier…Slatina cu inghetata albanezilor vechi de cand lumea…si Ranca sublima…Valcea si Bastilia…strasnic liceu…Pitesti…hm…din Pitesti cel mai fain e bazinul olimpic!

Apoi satele…ai bunici ce sunt extraordinar de fericiti cand le dai un telefon…si pare incredibil uneori cand le auzi fericirea in glas…si tu esti un nataru si suni asa de rar…si prieteni in mai multe colturi de lume…care iti dau cate un semn din cand in cand si incepi sa zambesti…si tu te gandesti la ei, la ele…si zambesti melancolic, amintindu-ti fragmente de timp petrecut impreuna….fragmente scurte…cand era sa pierzi un tren, cand ai invatat-o pe Martita sa injure in romaneste si i-a dat bunicu tuica tare, cand ai primit in tren spre Ungaria o felicitare de la Anton prin intermediul unei turcoaice, pe care nu-l mai vazusei de ani si care te-a invatat sa numeri in rusa si sa dansezi pe muzica de Kusturica, sau poloneza aceea dulce la care ai mancat o chestie cu un nume la fel de ciudat ca si gustul…si bulgarul de 2 metri ce a dormit pe 3 scaune intr-o cabana luata de ploile de la Mamaia…si ciocolata belgianului ce nu suferea cirba romaneasca…japoneza socata de caldura romanilor, si neamtul ce a plecat din Romania sa faca luna de miere calatorind in jurul lumii…americanul care manca pfoticios cele mai notorii sandvisuri din Pitesti…10 000 unul…de iti venea sa ….doar vazandu-le…dar destul cu trecutul…

…ai o lume intreaga pe care ai vrea sa o cunosti…oare cum e apa pe tarmurile din Chile?…sau Lahore, New Dehli, Stockholm, Napoli, Maroc, Saratov, Lille, Moscova, Singapore…toti se entuziasmeaza de un impuls al unui copil avid de cunoastere…dintr-un mail…o iluzie a tehnologiei…si Genova? …e ok…e acasa…

Si cum ar fi daca…intotdeauna am urat sa fac presupuneri…”daca”…ce cuvant urat…te face sa speri, sa visezi, sa iti faci ganduri negre, sa regreti, sa oftezi, sa iti pierzi zambetul…dar uneori nu te poti abtine…

Ce ar fi daca…nu as avea nimic..nimic de pierdut…daca nu as avea ancore…sau si mai fain…daca toate ancorele m-ar astepta nemiscate?…oare as putea sa imi indeplinesc toate visele?

…nu…PENTRU CA NU AM BAAAAAAAAAANI!!!!!!! Si de-asta nu mai am chef de nimic…